Cea mai mare strângere de inimă a unui părinte este că o evaluare făcută la o vârstă mică îi va pune copilului o ștampilă pe care nu o va mai da jos în tot restul școlii. Însă o etichetă și un nivel de plecare sunt două lucruri complet opuse. Una închide povestea și pune un verdict. Celălalt o deschide și arată drumul.
Iată diferența reală dintre ce îți dă de obicei sistemul și ce aduc, de fapt, aceste standarde:
Cele trei niveluri nu sunt cutii în care închidem copiii. Sunt trepte.
Unde se află copilul tău astăzi?
- Nivelul de bază
- Nivelul consolidat
- Nivelul avansat
Aceste trei praguri nu au fost create ca să-i împartă pe elevi în categorii fixe. Un nivel nu spune niciodată unde se oprește un copil sau care îi sunt limitele. Din contră, el îți arată exact de unde începe el să urce de mâine.
Marea diferență este că pasul următor este deja descris clar în standarde. Nu mai mergi pe ghicite, ca părinte, și nu mai primești doar o notă seacă în carnet. Știi cu precizie ce anume îi lipsește ca să treacă la treapta următoare și cum îl poți ajuta, de acasă, în parteneriat cu profesorul lui.
Nu măsurăm copilul tău ca să decidem de pe acum cine va fi sau ce destine are de împlinit. Îl măsurăm doar ca să știm, cu cifrele și realitatea în față, cum să-l sprijinim să ajungă acolo unde își dorește.
Copilul tău nu primește o etichetă. Primește un punct de plecare